Barbotare 1: Bătrânul Ecou

Bătrânul ecou

 

Bătrânul ecou. Lotusul

Cu fruntea melodioasă, prin noapte se distinge misterios,

luminând actoricește toată încăperea, care seamănă cu mine.

 

Plăvanul miraj ca un leu rece albastru…

Îl văd acum… printre jardierele

cu flori istorice, flori fistichii – de fistic,

vernil ca natura umană.

 

Sentiment solar, sentiment visceral –

nu mi-e rușine de univers.

 

Bătrânul Lotus e un Cosmos Nostalgic;

pielea de satin sincer a Ființei Mundane

e iarba verde și deasă, antropomorfă și deci omenoasă.

 

Nu mi-e rușine de tine, comportament,

sentiment proprioceptiv. Sentiment visceral.

Nu-i sănătos? Fusiform?

• Barbotare 1: Bătrânul Ecou